Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat

Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat.

Datorita noilor teorii aparute in domeniul psihanalizei, cat si in domeniul filozofiei, viziunea asupra fiintei umane se modifica considerabil, ceea ce va avea o mare influenta asupra artelor. Literatura se-ndreapta spre romanul de analiza psihologica, intr-o perspectiva narativa noua.

Teoreticianul romanului modern in literatura romana a fost Camil Petrescu care in lucrarea "Teze si antiteze" a publicat studiul "Noua structura si romanele lui Marcel Proust" in care este prezentata pe larg teoria despre noul roman.

Romanul de analiza psihologica incepe la noi odata cu "Padurea spanzuratilor" a lui Rebreanu, insa adevaratul roman modern apare odata cu romanele lui Camil Petrescu: "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si "Patul lui Procust".

Astfel, romanul "Patul lui Procust", aparut in 1933, este un roman de tip subiectiv in care se porneste de la ideea autenticitatii si sinceritatii, care trebuie sa constituie calitatile esentiale ale noului roman.

"Eu nu pot sa scriu onest decat la persoana I " (C. Petrescu)

De aici rezulta schimbarea totala de perspectiva narativa. Nu mai este acceptat naratorul omniscient, deoarece era considerat o conventie artificiala care nu dadea sentimentul autenticitatii. Naratorul nu mai are dreptul sa exprime trairi, sentimente, judecati care nu-i apartin, deoarece nici un om nu poate sti ce se petrece in sufletul altuia. De aceea, pentru a pastra senzatia autenticitatii, se prefera naratorul-personaj care relateaza totul la persoana I.

Totodata, este de remarcat relativizarea perspectivei narative, ce este in acelasi timp si subiectiv. Romanul, avand o structura compozitionala aparte, se desfasoara pe 3 planuri, fiecare avand propriul narator. Astfel distingem vocea doamnei T., personajului principal feminin, prin cele 3 scrisori adresate autorului. Cel de-al doilea plan cuprinde jurnalul lui Fred Vasilescu, intitulat "Intr-o dupa amiaza de august", si Epilogul I, avand ca narator tot pe Fred. Al treilea plan este al autorului care devine personaj prin intermediul notelor de subsol si prin Epilog II. Astfel acelasi evenimente si personaje sunt percepute in mod diferit si chiar antitetic de catre naratorii care relateaza intamplarile. Se modifica relatia dintre instantele comunicarii , rolul cititorului nu mai este unul pasiv, ci interactiv, el fiind nevoit sa-si formeze singur opinia pe baza perspectivelor multiple.

Fiind un roman de analiza psihologica, se pune accent pe cunoasterea interioritatii, a sinelui. De aceea personajul preferat este tipul intelectualului macinat de incertitudini si dornic de cunoastere si autocunoastere. Un astfel de personaj este Fred Vasilescu, care descoperind povestea iubirii lui Ladima, se autoanalizeaza permanent, pana ce regaseste in tragedia acestuia propria tragedie.

Alaturi de analiza introspectiva, ca o alta tehnica modernista in prezentareapersonajelor, se poate aminti tehnica oglinzilor paralele. Personajele se contureaza din mai multe perspective: doamna T. este in acelasi timp femeia exceptionala (pentru D.), imaginea feminitatii absolute (pentru Fred) si o femeie urata (pentru un prieten al lui Fred). Se modifica partial conceptia despre personaj, care nu mai este un tip literar definit din exterior, ci unul care este "reflectat" in constiinta celorlalte personaje. (personaje reflectori).

In concluzie se poate observa ca romanul modern interbelic are un rol deosebit in evolutia literaturii romane prin propunerea unei perspective inedite in relatia dintre instantele comunicarii. Romanul "Patul lui Procust" ilustreaza  toate aceste modificari prin anularea omniscientei, multiplicarea si relativizarea perspectivei narative si rolul interactiv al cititorului.