|
|
|
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI
Stadiile de dezvoltare ale copilului
Cateva principii ale dezvoltarii
Desi toti copiii trec prin aceleasi stadii de dezvoltare si crestere, nu toti parcurg aceste stadii in acelasi ritm. Viteza sau rata dezvoltarii depinde in mare masura de zestrea genetica a fiecaruia, de mediul in care sunt crescuti, de stimularea pe care o primesc , dar si de starea de sanatate pe care fiecare o are.
Un alt principiu al dezvoltarii se refera la faptul ca diverse domenii de dezvoltare (motor, senzorial, cognitive, emotional) nu sunt separate, ele interactioneaza reciproc. De exemplu abilitatea unui copil de a se hrani cu lingurita se bazeaza pe o serie de abilitati motorii, pe coordonarea muscarilor mainii cu vazul dar in acelasi timp este influentata de o serie de caracteristici ce tin de sfera emotionala, ca de exemplu dorinta de a fi autonom sau imaginea pe care o are despre sine.
Al treilea principiu al dezvoltarii are in vedere faptul ca dezvoltarea este secventiala, ceea ce inseamna ca in dezvoltare exista o serie de etape care se succed intr-o anumita ordine. De exemplu, un copil nu poate merge independent inainte de a putea sta in sezut si de a-si pastra echilibrul atunci cand sta in picioare nesprijinit.
Activitatea psihomotorie la diferite varste
Perioada de 0-1 luna
Pozitia nou- nascutului este aceeasi ca si inainte de nastere. Capul este de obicei intors intr-o parte; corpul urmeaza intoarcerii capului; bratele sunt asezate ranga corp, in stare de flexiune; degetele mainilor sunt partial stranse;
Degetul cel mare este adus spre palma.
Apucand nou-nascutul de maini si tragandu-l usor in sus si inainte, bratele se mentin in flexiune iar capul atarna pe spate. Dupa ce ajunge in pozitie verticala sezand, capul cade in fata si se clatina intr-o parte si in cealalta. Pozitia si miscarile nou-nascutului sunt aproape simetrice.
Ce ii face placere nou nascutului:
cea mai mare placere a lui este sa fie cu adultul, in bratele acestuia, sa fie leganat, schimbat atunci cand este nevoie, sa fie imbaiat si, dupa baie, sa-si miste liber picioarele, inainte de a fi infasat.
Ce nu ii place:
sa-i fie foame sau sete; sa fie prea mult sau prea putin acoperit; sa fie infasat prea strans ; sa nu fie schimbat cand este murdar; sa fie ridicat in aer, in joaca, pentru a fi prins apoi in brate (acest gen de "distractii" II provoaca ameteli), vocea puternica; fumul de tigara; sunetul radioului sau al televizorului.
Perioada 1-3 luni
In luna a treia, copilul are aspectul caracteristic sugarului: capul devine mai rotund, buzele de culoare roz, privirea vie. Parul si ochii capota culoarea adevarata. Sugarul sta in pozitie simetrica; capul poate fi miscat si culcat cand pe o parte, cand pe alta. Uneori incearca sa faca muscari de tarare fora a reusi insa sa se deplaseze. Daca este apucat de maini, reuseste sa-si ridice capul, dar acesta mai penduleaza intr-o parte sau alta. Dupa ce insa a fost bine ridicat, capul nu mai cade inaite sau inapoi. Copilul intoarce capul si gangureste spontan catre persoana care il priveste, rade zgomotos daca i se vorbeste. Interesul pentru joc s-a trezit, deoarece sugarul a inceput sa apuce diverse obiecte cu mainile. Un clopotel sau o jucarie sunatoare ii face placere, chiar daca II cad din mana. Il bucura obiectele colorate (rosu deschis, galben, bleu) si cele care fac zgomot.
Ce II face placere:
sa suga (sanul, tetina, degetul mare); sa priveasca (jucaria agitata deasupra patului, mainile lui, tot ce-l inconjoara); sa fie tinut si plimbat in brate; sa asculte muzica, sa auda vocile celorlalti, iar incepand de la doua luni, sa-si exerseze propria lui voce.
Ce nu-i place:
zgomotul, sa fie bruscat.
Perioada 3-6 luni
Copilul se poate intoarce de pe spate pe abdomen pe ambele parti, dar prefera una dintre ele; si apuca picioarele, si pipaie corpul spre a-l recunoaste. Abia la aceasta varsta extensia completa a membrelor inferioare este posibila. Intre 5-6 luni, o mare parte dintre sugari pot sta in sezut pentru scurt timp, necesitand inga un timp pana reusesc sa stea bine fora nici un sprijin. Se intoarce spre sursa unui zgomot si deosebeste calitatile sunetelor. Coordonarea mainilor cu ochii este buna cand priveste obiectele pe care le tine in mana. Pentru apucarea jucariilor foloseste intreaga palma, ca un cais. Formeaza silabe din ce in ce mai numeroase ("da, ie, dese, ghes, ou, goi"), le uneste in lanturi si le pronunta ritmic ("da-da, ge-ge, ghe-ghe").
Ce-i face placere:
Sa priveasca alti copii mici, sa-si exerseze vocea facand vocalize pe care le asculta la nesfarsit si la care II place sa i se raspunda; sa stea asezat intre perne, dar nu mai mult de 10 minute; sa duca obiectele la gura, sa loveasca si sa arunce jucarile.
Ce nu-i place:
Sa fie lasat singur, sa se plictiseasca.
Perioada 6-9 luni
Isi intinde bine bratele, trunchiul si membrele inferioare. Din pozitia "pe burta" trece in pozitia de "mers in patru labe". Unii dintre ei reusesc sa treaca, in jurul varstei de 8-9 luni, din pozitia culcat in cea de asezat. Sezand, copilul are un bun control al trunchiului si al capului. Reuseste sa se ridice in picioare apucandu-se de marginea patului. Apuca cu tot mai multa usurinta, se "napusteste" cu mana cu mai multa precizie asupra unui obiect dorit si il prinde intre palma si degetul mare. Pronunta primele ba silabe ca " tata, da-da, mama si papa", imita propriile sunete emise si pe cele pe care le aude. Bate din palme si, la comanda, face "pa-pa" sau se joaca de-a " cucu-bau". Coordonarea muscarilor globilor oculari este buna. Urmareste in toate planurile, nu are strabism.
Perioada 9-12 luni
Aceasta varsta este treapta intermediara dintre pozitia orizontala si cea verticala, inga instabila. Perfectionarea se face treptat; daca in primele luni pozitia obisnuita a sugarului era cea de decubit dorsal sau ventral, la 12 luni aceasta pozitie se adopta numai in somn. La 12 luni majoritatea copiilor trec in ortostatism cu sprijin si numai o mica parte dintre ei pot progresa la acest stadiu fora sprijinul adultului. Unii dintre ei reusesc sa faca chiar activa pas singuri; dar cea mai mare parte dintre ei prefera sa se deplaseze in "patru labe". Singurele cuvinte cu adresa sunt " mama, papa, tata", celelalte emisiuni verbale rezumandu-se la silabe sau cuvinte scurte, fora a fi asociate unui sens anume.
Ce-i face placere:
sa fie inconjurat de familia lui, sa primeasca atentie; sa se descopere in oglinda si sa bata cu palma in oglinda; sa foloseasca creionul incercand sa traseze urme; sa bea din cana.
Ce nu-i place:
zgomotul, mai ales cel produs de aparate electrice (aspirator, rasnita de cafea, mixer); ceva care-i tulbura obisnuintele sale cotidiene; sa fie lasat cu o persoana straina, sa-si astepte masa, sau sa fie lasat singur in fata farfuriei.
Perioada 1-2 ani
Nevoia de miscare s-a manifestat inga din perioada de sugar. In cel de-al doilea an de viata aceasta nevoie se accentueaza, mersul devine sigur iar miscarile mainilor tot mai fine. Expune cateva combinatii de stat in picioare, plimbare si mers lateral tinandu-se de mobila. De asemenea, poate adauga alte manevre la mers: se opreste, face semn cu mana, tine o jucarie in mana.
In general la 12-15 luni, copilul este capabil sa mearga singur, iar la 18 luni poate chiar sa fuga, greoi insa si fora a-si misca prea mult genunchii. La 18 luni poate urca scarile treapta cu treapta tinut de o mana. La 20 de luni poate sa coboare tinut de mana si chiar sa urce scarile tinandu-se de balustrada. La 24 luni poate alerga bine, avand insa tendinta de a cadea des. Copilul devine din ce in ce mai indemanatic; daca la sfarsitul primului an de viata reusea sa apuce obiecte mici cu varful degetelor, acum poate apuca orice obiect, fie cu toata mana, fie cu degetele, aducandu-le la gura. Copilul se afla intr-o faza de cercetare, de exersare continua, resimtita de adulti ca obositoare si chiar supuratoare. El are nevoie de aceasta perioada de investigatii pentru a avea mai tarziu o indemanare corespunzatoare si o bucurie sanatoasa de viata; deasemenea el are nevoie de timp pentru a invita ordinea in lumea adultilor. In dezvoltarea vorbirii se inregistreaza de asemenea progrese mari; de la pronuntarea de sunete, exclamatii, cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu doua, trei, sau chiar mai multe cuvinte. Pentru a numi un obiect, pentru a avea notiuni, copilul trebuie mai intui sa inteleaga.
Ce-i face placere:
sa arunce jucarile peste marginea patului; sa cunoasca animalele; sa se joace in apa sau cu apa.
Ce nu-i place:
sa fie lasat singur; sa nu i se raspunda la solicitari.
Perioada 2-3 ani
La varsta de 2 ani intalnim urmatoarele particularitatea: alearga fora sa cada; merge cu spatele; urca si coboara scarile, dar inga se tine de balustrada; aduna obiecte de pe jos fora sa cada; intoarce paginile unei carti, una cate una; combina jocuri, construieste un turn de 4-6 cuburi; se spala singur pe maini se imbrica, dar inga mai are nevoie de ajutor; mananca singur cu lingurita, dar nu reuseste sa o duca plina la gura, bagajul lingvistic se imbogateste, copilul reusind sa formeze propozitii de trei cuvinte, foloseste sistematic "nu", ceea ce ii permite sa se opuna, apare intrebarea "unde?"; incepe sa povesteasca; identifica imagini; se joaca aproape de alti copii, dar singur- este stadiuljocului paralel, nu exista interactiune cu ceilalti copii, chiar daca au o activitate identica.
La varsta de 30 de luni identificam urmatoarele elemente: urca scarile alternand picioarele si coboara dupa ce le aduce pe amandoua; incearca sa danseze cu oarecare lipsa de echilibru; construieste un turn de 8-10 cuburi; se imbrica si se dezbraca singur, avand nevoie de ajutor doar pentru incheierea nasturilor; se inculta singur, deosebind incaltamintea stanga de cea dreapta; II place sa imite activitatile adultului; traseaza linii orizontale sau verticale cu un creion; bagajul de cuvinte se imbogateste; vorbirea este inga a unui bebe si spune numele si prenumele; domina intrebarile "de ce?", "cum?", "cand?"
La 3 ani
Vorbeste curgator si cu incredere fora sa se sinchiseasca daca il asculta cineva, se joaca cu alti copii si se socializeaza progresiv; oricat ar incerca adultii, ei nu pot deveni un partener de joc potrivit copilului; este in plina criza de personalitate si se opune viguros altora, pentru a se afirma; incearca sa deseneze imagini, copiaza un cerc.
Ce-i face placere:
sa recunoasca obiecte in imagini: cana, ursul; sa imite activitatile adultului; sa priveasca carti cu poze.
Ce nu-i place:
sa i se impuna anumite activitatea, care depasesc capacitatea lui de intelegere.
Nevoile copilului
Acestea se pot clasifica astfel:
nevoi fizice, care include: caldura, hrana adecvata, odihna, aer, apa, protectie in fata pericolelor;
nevoia de afectiune si atasament, care include o persoana de care sa se poata atasa, afectiune, contact fizic, tandrete, incurajare, aprobare;
respectarea individualitatii fiecarui copil, adica respectarea caracteristicilor sale individuale, a temperamentului, a ritmului propriu de dezvoltare;
nevoia de securitate care implica: continuitatea ingrijirilor, un mediu si o rutina stabilita si prestabilita, reguli sau limite simple si clare;
stimularea potentialului innascut prin incurajarea curiozitatii si a comportamentului explorator;
ghidare si control pentru a invita comportamente sociale, o disciplina adecvata si consistenta;
independenta in a lua propriile decizii;
responsabilitate pentru lucruri simple la inceput si apoi din ce in ce mai complexe, pe masura ce copilul se maturizeaza.
Indiferent insa de lungimea unei astfel de liste, trebuie avute in vedere 3 lucruri. In primul rand, toate aceste nevoi sunt importante, nerespectarea unei putand conduce la efecte nedorite chiar daca toate celelate au fost satisfacute. De pilda, copiii care sunt bine hraniti dar care nu primesc stimularea afectiva sau cognitiva de care au nevoie, sunt afectati foarte grav in dezvoltarea lor. In al doilea rand , exista o anume "constelatie" a acestor nevoi, proprie fiecarei persoane sau copil. De exemplu, unii copii au nevoie de mai multa atentie, iar altii pot avea nevoie de mai multa stimulare etc.; si, in fine, acest set de nevoi se modifica pe masura ce copilul creste, putand fi deci altul in diferitele momente ale vietii copilului.
Copiii cu nevoi speciale
Copiii sunt diferiti intre ei, chiar daca , in general, toti au caracteristici comune si parcurg aceleasi stadii de dezvoltare. Uneori, unii copii sunt mult mai diferiti decat ceilalti datorita faptului ca au deficiente, incapacitatea, care II fac sa devina "copii cu nevoi speciale". Acest termen se refera la faptul ca acesti copii poseda o larga varietate de deficiente si incapacitatea, de la deficiente senzoriale usoare (defect usor de auz sau de vedere), pana la deficiente severe in abilitatule motorii sau cognitive (handicapuri mintale sau fizice). Trebuie mentionat ca toti acesti copii au aceleasi nevoi ca si copiii obisnuiti SI anume: sa comunice cu ceilalti sa poata anticipa evenimentele si sa se simta in siguranta sa-si exerseze diferite abilitati prin joc. Diferenta consta in faptul ca acestor copii nu le pot fi satisfacute nevoile in acelasi mod ca si celorlalti copii, ci au nevoie de strategii si metode speciale.
Clasificarea deficientelor:
Deficiente motorii
Se refera la copiii cu deficiente sau intarzieri in dezvoltarea motorie generala sau a coordonarii motrice. Copiii cu deficit motor au nevoie de activitatea si materiale educative care sa le starneasca interesul si sa-i motiveze sa se miste, invatandu-i legatura importanta dintre cauza si efect prin recompensarea muscarilor efectuate. Ei au nevoie de o pozitionare adecvata in timpul activitatilor educative, care sa le permita un control optim al muscarilor si un numar cat mai mare de muscari posibile. Jucariile si materialele folosite trebuie alese si adaptate astfel incot sa poata fi cat mai usor apucate si folosite de catre copil.
Intarzieri in dezvoltarea intelectuala
Acestea cuprind de la intarzierile mintale usoare si doar intr-un anume domeniu, pana la deficiente mintale generale care include si deficiente motorii. Acesti copii au nevoie de pasi mai multi in invitare unei activitatea, de mai multe repetitii, de ajutor mai mult si mai variat, de mai multe feluri de materiale educative pentru a untari si generaliza o abilitate ( de exemplu invitarea sortarii culorilor va fi facuta pe mai multe feluri de obiecte: nasturi, cuburi, creioane etc., in mai multe aranjamente- pe orizontala, pe verticala, in cutii, in gramajoare). Majoritatea copiilor cu intarzieri in dezvoltarea mintala au nevoie de imbunatatirea abilitatilor de comunicare si de interactiune sociala. Comunicarea nu inseamna numai vorbire, si adesea, acesti copii dezvolta un limbaj mimico-gestual destul de bogat. Pe de alta parte, jocul imaginative este indicat pentru incurajarea si exersarea relatiilor sociale si pentru invitarea deprinderilor elementare de autoservire. Copiii cu intarziere mintala au nevoie de incurajare continua si stimulare a increderii in sine.
Deficiente de limbaj
Se intalnesc la copiii care nu au abilitati corespunzatoare varstei in ceea ce priveste comunicarea, aceasta incluzand atat limbajul receptiv (interes), cat si cel expresiv (vorbit). Ei au nevoie de activitatea si materiale care sa-i stimuleze intr-o atmosfera calda si relaxanta. Jocurile de imaginatie, arta, cartule vor stimula dezvoltarea vocabularului prin denumirea si includerea in categorii. Alegeti activitatea prin care copilul sa-si dezvolte capacitatea de a intelege comenzi, instructiuni. Instrumentele muzicale il pot ajuta sa imite sunete in mod ritmat, iar cele de suflat il pot stimula in coordonarea respiratiei.
Deficiente de auz
Pot cuprinde de la un usor deficit auditiv pana la surditate totala. De obicei, se intalnesc impreuna cu intarzierea in dezvoltare a abilitatilor de comunicare. Obiectivele educationale trebuie sa cuprinda cu prioritate dezvoltarea modalitatilor verbale si neverbale de comunicare, dar si sporirea capacitatii celorlalte modalitatea senzoriale normale (ramase intacte), in special stimularea auzului la copilul cu hipoacuzie. O atentie speciala trebuie acordata dezvoltarii celorlalte simturi, in special a vazului si a pipaitului (jucarii care vibreaza, oglinzi, jocuri tactile, jocuri de sortare) pentru a-i furniza copilului indicii suplimentare asupra mediului. De asemenea este indicata folosirea limbajului mimico-gestual si a protezelor auditive.
Deficiente de vedere
La fel ca si in cazul deficientelor de auz, acest fenomen poate insemna un deficit usor de vedere sau orbire totala. De obicei, deficientele vizuale sunt insotite de deficiente in coordonarea motorie si echilibru. Acesti copii au nevoie de activitatea care sa le ofere stimularea celorlalte simturi, in vederea explorarii mediului prin intermediul acestora (de exemplu prin auz si pipait). Acestor copii le sunt necesare muscari si stimulari vestibulare pentru a invita sa se deplaseze in siguranta in mediu (mobilitate si orientare). Copiilor care au deficiente vizuale mai usoare le sunt necesare materiale educative si jucarii in culori vii, tapatoare si contrastante atat in ceea ce priveste forma cat si culoarea. Rosul, albul si negrul sunt cele mai potrivite. Suprafetele lucioase si luminile care clipesc sunt, de asemenea, folositoare.
Copiii care prezinta probleme de comportament
In aceasta categorie intra copiii care prezinta tulburari de concentrare a atentiei, instabilitate psio-motorie, comportamente agresive sau ciudate, izolare sociala si dificultatea de interactiune cu ceilalti (copii sau adulti), in absenta deficientei mintale. In situatia in care la copilul pe care il aveti in ingrijire depistati unul din aceste simptome, este bine sa consultati un specialist (euro-psihiatru, psihiatru), fiind cel mai in masura sa va dea sfaturi.
